Păpușa



De Mihai Codreanu



Cînd ochii tăi ca două mari pumnale

Se-mplîntă-n suflete și le doboară,

Eu singur dintre cei ce te-nconjoară

Înfrunt trufia frumuseții tale.



Ținută, gest, oftări sentimentale,

Și-armoniosul glas ca e vioară,

Și pasul tău ușor de parcă zboară,-

Sînt toate, doamnă, comedii banale.



De-aceea prin saloane cîteodată

De treci ca o păpușă minunată

Și fanți în jurul tău s-aprind ca para,





Cînd întîlnesc privirea-ți ce scînteie,

Fumîndu-mi într-un colț tihnit țigara,

Îmi spun încet : ”Păcat că nu-i femeie”.