după amiaza era cel mai plictisitor
prindeam muște și le rupeam aripile
apoi le puneam pe cristalul birolui
și ne uitam la ele cum săreau ca proastele

nu era nimic eroic în asta
doar un alt fel de a ne pierde timpul

la 39 de grade nici fotbalul nu ne atrăgea
așa că am scos vișine din damigeană
și am mâncat până am început să vedem dublu

mamele noastre au râs de s-au prăpădit
noi vedeam ca prin ceață și aveam senzația
că auzim bondarii bâzâind prin aer

era vară, era cald, timpul trecea greu
muștele zăceau cu picioarele în sus pe birou

doar autobuzul 117 se auzea trecând greoi
pe strada albă din fața blocului