e fain ambiția mea e să tai animale
cu atît mai sărită dacă-s mai mari
le tai cu ferma convingere că la urmă
la capătul tuturor carnagiilor
e urletul unui zoozeu epileptic
stăpîn absurd peste o piramidă de oase

e fain omul mănîncă animale
animalele plante
plantele pămînt
și pămîntul pe noi pămîntenii
fără început și fără sfîrșit

toți dar absolut toți
beau apă după aia și stau
cu burta la soare

în rest fac exact ce îi taie capul
oricum nu așteaptă nimic
nimeni nu trebuie să vină
nimeni nu e nimic
și mai ales nu va deveni cineva

e fain trăim una din cele mai demente
și mai adevărate religii ale inimii
viața se derulează maiestuoasă
uitînd de sine și de moarte

de fapt nici moartea nu mai e
ce a fost la viața ei
e doar sperietoarea altora
și pentru noi doar o abandonare
de carne și egoism

frumusețea e că totul curge
ca sîngele-animal frumusețea e
că ne lichidăm și cu toate astea
totul mai e dar sub o altă formă

bolovani ușor tăntălăi stăm cuminți
nu așteptăm nimic dar uneori
se mai întîmplă să ne gîndim
să ne sculptăm în poziția Hamangia

cu toții ne-am vrea dezlipiți de răni
și înfipți în orgasme
ca orice aiureală derizorie
prelinsă fastuos în nimic

poate că tocmai de aia cerul s-a supărat
e cam trăsnit probabil vine vara
căldura ne aburește că plouă

cu toate astea ne uităm
cu burta la soare așa
cum trec norii ca niște vaci în flăcări
și pasc asfințitul