dispare soarele fără nici un regret
marea în vînzoleala ei
se umple de albastru
voi înnopta la poalele acestui golf
plin de ochi de înger
unde scriu istoria abisurilor

mă împrietenesc cu valurile
cu semnele cu umbra delfinilor
cuvintele țin loc de priviri
inima mea cufundată în hăuri
sarea capătă valoarea lacrimei
apa doar un abur
aș fi vrut să pot vedea cu ochii
coaja unei scoici îmi pătrunde carnea tălpii
pînă în zori algele îmi vor curge prin vene
ca un efect placebo mutatis mutandis
așa cum absorb misterul
din trupul lasciv al unei nimfe