Cu tunete și celeste focuri de-artificii
ar trebui să se vorbească simțurilor care-ațipesc
și care dorm.
Dar vocea frumuseții vorbește-ncet: ea intră doar în sufletele cele mai treze.

Nietzsche



grupaj de texte
dedicat lui vadim




* * *

câteva zile în urmă lucrurile s-au schimbat
sunt altfel
abia acum am hotărât să plec în locurile
în care nu am mai fost
în locurile acelea extraordinar de frumoase
unde liniștea se umflă cu aer
și nici zumzetul insectelor nici curgerea apelor
nici dragostea calduță
nimic - nimic din toate acestea nu-ți sunt îndeajuns

și o dată am vazut niște flori acolo
erau frumoase și imediat m-am gândit la prietenii mei
la cât de frumoși pot fi - la cât de puțini și necesari poti fi
toate astea îmi tulburau plăcut gândurile
și acolo eu mă simțeam plin de înțelepciune


* * *

dacă se întâmplă lucruri urâte
chiar foarte urâte
nu pot să fiu trist

și dacă nu fac dragoste niciodată
sau niciodată nu se întâmplă așa ceva cu mine
totul este normal

iar dacă prietenul meu
așa gălbui cu ochi frumoși
cu ochelari și telefon siemens nu știu de care
pleacă la țară - mă descompun -

căci frumosul lui chip evaporat parcă
îmi scormonește încheieturile prin absența sa

și ploi nesfârșite îmi spală bucuria51


* * *

in acea seară am crezut
că
nu va mai fi soare
și puterile mele vor sfârși
pentru totdeauna
am stat cu flori în mână
și trupul meu a stat întins
am crezut că
Dumnezeul meu mă va părăsi


dar când a răsărit soarele
m-am trezit
viața mea era frumoasă
simțeam că am o viață desăvârșită
în fericirea și bucuria mea
omul pe care îl iubeam
m-a sunat atunci

* * *

a fost foarte bine
si lucrurile frumoase nu sfarseau nicicand
au fost flori afara
si nasterea mea ma bucura

era si soarele
atat de bland si plin de caldura
iar blandetea lui
m-a uscat de tot
si prietenul a venit sa ma vada


* * *

am văzut a doua zi
că prietenul meu nu este lângă mine
și m-am împrumutat cu bani
am întâlnit pe drum
oameni desăvârșiți în frumusețea lor
dar ei îmi scuipau în cale
mă strigau pe nume
acest lucru nu m-a ajutat să-mi găsesc prietenul

trudit am fost
căci picioarele mele mi-au fost legate cu sârmă
și pumnii îmi erau grei ca metalul

parfumul femeii mele
și trupul femeii mele
nu mă interesau în acele zile


* * *

am pornit de la Dumnezeu
și de la început am fost blând
cumențenia mea
strălucea înlăuntrul cărnii mele
atunci prietenul pe care îl aveam alături
era trist și singuratic
am dat din lumina mea
i-am dat toată lumina
i-am dat-o fără să-i cer nimic în loc
în curând lucrurile urâte vor sfârși
. spuneam
au venit lucrurile minunate


* * *

mâinile mele
umplute cu aur
flutură greu în curățenia din jur
atunci
trupul meu împreună cu sufletul meu
și sufletul meu înlăuntrul trupului meu
formează un întreg
iar dacă _ eu sunt omul
vino deci să mă vezi
mirosul trupului meu să-ți
aline chinurile
și sufletul meu să-ți
mângâie carnea
căci dacă Dumnezeu a făcut omul - și eu sunt omul -
atunci de ce vin câinii la mine
și tu nu vii


* * *

până aici a fost
nu vom mai avea parte de zile frumoase
sau chiar însorite
tovărășia noastră a fost până aici
bucuria poftelor noastre trupești
și prietenia care a fost plină
are să aibă un sfârșit
acum îți scriu scrisoare
chiar acum
dragul meu
ziua de mâine ne va lăsa numai dor
însa amintirea despre dragostea noastră
prietene
ne va mângâia fața