plec departe de această arhitectură haotică
un timp fluid îmi lasă pe epidermă
câteva puncte fosforescente

nu mai suport pereții oblici
e ca și cum mi-ar vorbi pietrele
în timp ce tu
strivești poezii în pumni

voi îndura o aspră penitență
mă vei zidi în osul tău invizibil
să pot scrie în roșu

ce de hematii îți voi ucide my lord

nu pot alege altfel
ultima literă va fi albă