foaie verde vorbe goale
mult rostim și nu ne doare
nietzsche mintea nice capul
parcă ne împunge dracul
coșcovindu-ne în piept
visul rânced pasul drept
găunosul supra-om
întru care viii dorm

de-aceea de urât sub pat
eu am un șarpe îngropat
și dorm cu fruntea pe-o lanternă
băgată-n priză chiar prin venă
văd roșu noaptea mă reped
precum celebrul patruped
să iau în coarne pe cei sfinți
din biblioteca mea cu-arginți

ce hărmălaie! și ce praf!
ferestrele sparg epitaf
de-aproape cerul pare-o schelă
sorbit cu lingura-n gamelă
ca salahorii sau viețașii
ce și-au legat de umeri pașii
nietzsche nu pleacă nice nu vin
zac vorbe goale fierte-n chin

foaie de cort nici nu am piele
sunt roabă/rob pe șantiere