cînd te-am văzut, parcă pluteai, divină
în ninaricci risipită toată
eram doi pasageri în carantină
doar troleibuzul scîrția din roată

tu te-ntorceai probabil de la școală
eu hoinăream entuziast prin viață
îți protejai sfios poșeta-n poală
și surîdeai discret prin strungăreață

mergeam de patru stații împreună
un dialog se-nfiripa în taină
îmi tremurau speranțele în mînă
iar inima îmi tremura sub haină

așa naivă îmi păreai deodată
eu, vînător de-amoruri clandestine
trufia mea murea nevinovată
îndrăgostit instantaneu de tine

...pe urmă ai plecat. La semafoare
troleul se oprea puțin, să nască
n-am coborît, fac parte doar, din tribul
amanților cu papion și bască.