o ploaie
s-a născut scurgându-se pe buzele mele
pe urechile mele norii
se fac cercei

își taie drum cu o venă luminoasă

și vena mea trăiește ca o amintire de lumină

afară îngerii aleargă inebuniți pe alei
s-a rupt umbrela-dumnezeu în mâinile lor de psalmi
mănâncă păsări
pentru că au uitat zborul

în vise la mine este apă
nici cireși nu mai pot să întind mâna să iau
viermii își fac cuib sub limba mea

un cerșetor își lipește ploaia cu ziare galbene

aș vrea să plâng
acum când aripile mele au altă terminație de piele
și bat în aer
pe un ritm străin