mă opresc în fața acestui roșu
contur sângeriu sculptat în aerul pal
mâinile mele cad neputincioase
secundele se întrepătrund
într-o sterilă împerechere
dincolo de care timpul rânjește

minutele se lichefiază
orele se rostogolesc sub același car
în el întunericul joacă șah cu lumina
după o schemă pe care-am uitat-o demult
mă pierd într-un gând translucid
peste care fac piruete desculță

o baltă de sânge se lățește hidoasă

din venele lumii timpul s-a scurs