Vara, cand vin de afara cu picioarele
pline de nisip si ma bag direct in pat fara
sa ma sterg
si in urma terasele goale freamata,
fetele de masa fac cunostinta cu tacamurile noi
si coatele tipei in alb care isi bea cafeaua,
cand ferestrele Hotelului Mangalia inspira diminetile
si aparatele de aer conditionat isi raspandesc
suspinul rece.

Vara, cand tarabele se intind peste stele
si norii sunt acoperiti de prelate bergenbier,
parcarile lacrimeaza cu siruri prelungi de masini,
falezele dau in clocot
si pozele vechilor iubiri se lasa
in castroane cu apa la desarat,

Eu stiu ca el nu te-ar putea iubi niciodata ca mine,
oasele mele se crapa doar ca sa poata
murmura asta,
stiu ca eram fericit anul trecut pentru ca existi
pentru ca ai sau nu ai gropite pentru ca fumezi
bei cafea si porti ochelari
pentru ca nu stii sa gatesti si mananci
des la maica-ta

Stiam ca nu poti fi vazuta cu ochiul liber
si inaintea ta lentila rosie a sangelui meu
statea fixa,
Si stiam domnisoara, ca va veni noaptea de satin
batuta-n paiete si tu ai s-o porti atarnata
la gat,

Erai a insomniilor, a dormitorului meu
intunecos unde chipul tau se developa
cel mai bine,
vopseaua lucioasa a masinilor iti oglindea
zambetul pe soseaua bucuresti-constanta

Simpla ta prezenta bruia toate canalele
care se prindeau pe numar intreg
si pasii tai lasau in asfalt in loc de urme
reclame luminoase

Vara, cand mintea mea sfaraia ca pestele
pe gratar la Vama Veche
si te iubeam seismic, multicolor,
stereo, cu mainile inainte ca somnabulii
fericit ca am intrat la facultate
ca te simti mandra de mine,
cand absenta ta era o drujba pe care o ambalam
si taiam vinele a tot ceea ce stiam
ca ar trebui sa dureze;

Vara, cand in fiecare dimineata
inot pe sub apa cu ochii deschisi
ca inima mea de copil sa poata
cuprinde cu adevarat
totul.