Așează-te cuminte în toate
Punctele mele cardinale.
Nu știu cum ai făcut,
Dar uite, a răsărit bobocul acesta
De floare
Parcă fără a ține seama de mormanul
De siliciu al sufletului meu,
Și să nu te miri
Dacă vreodată
În timp ce mă privești
Nor desenat pe cer spre miază-zi,
Frunze tinere voi purta pe tâmple,
Crengi albe vor fi umerilor mei pereche…
Da, într-o zi vom fi harta
Unei lumi încă nestrăbătute
De neliniștea omenească.