păzită e poarta

mă strânge trupul și parcă-mi salivează o ureche
Anubis tot latră și Cerber și Garm
mi-au încolțit în vene flori de mușețel
le dau o bucată de pâine
pielea se crapă în dâre de vid
și latră
și tac



un lepros așteaptă să intre

și lepra ce-mi sfâșie pielea se plânge de soare
mimez scuipând fiere clipind a păcat
isop
și-o linguriță de tablă
cioc-cioc
nu e nimeni acasă




schimb de forme

am căutat intrarea în templul budist
maimuțele se agitau în copacii infirmi
Ganesha îmi făcea plecăciuni
îi crescuseră fildeșii
îmi căzuse dinții din față
„intră
e rândul tău să devii mit”



arborele lunii arde

dincolo de această poartă femeia nu există
se aud cântece tribale iar Shala arde
topește-te în mine
să devii eu
precum Shakti
și-ți voi da drept de eternizare
rămâi muritoare
nu am nevoie de tine