agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-08-02 | [This text should be read in romana] | Submited by Gabriela Docan
Poate că este ceasul, de vreme ce scoboară
Din arbori toată frunza ce-a fost și strălucit, Să ne privim trecutul în față, liniștit, Când urma lui de umbră începe să ne doară. Și, fără umilință și fără de mândrie, Să ne-amintim în noapte de noi, din fir în fir, Și să privim zigzagul, pe stânci, de tibișir, În care-și puse pasul fragila mărturie. O zi mărunți, o noapte aprinși cu foc de aștri, Când răstigniți, când slobozi și mari și-adesea mici, Păstori de crizanteme, profeți pentru furnici, Deasupră-ne vulturii pluteau în cer albaștri. Și de ni-s rupți genunchii de căile spinoase, De ce pentru-ntristare să fie tot ce-a fost? Nu-i toamnă? Să ne facem din noi un adăpost Și s-adunăm deșertul, la cald, pe lângă case. Să luăm cenușa stinsă pe vechile altare, Să-i dăm din nou văpaia și-un fum mai roditor. S-o-mprăștiem, sămânță, pe șesul viitor, Nădăjduind culesul târziu, cu întristare.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy