m-am întâlnit pe stradă cu Silvia Van
mi se potriveau sandaua ei stângă
și cerceii
cotul brun
cu frunza de arțar lipită de piele
imi aducea aminte
de ultima dintre plecări
m-am încumetat să-i intru
intempestiv pe sub pleoape
am ochi frumoși chicoti ea
lăsându-se scotocită în iris
atinge-mi pântecul
crește în el toamna dintotdeauna
o slobod pe pământ în genunchi
și ea mă prinde de mână
să nu mă cauți o vreme
îmi zise
pe urmă își întoarse palmele către mine
și începu să-mi spună povești
de-a-ndaratelea

plec i-am spus
sunt grăbită
ea mi se aplecă peste glezne
își răsuci pletele în jurul lor
și plânse
ridicând o margaretă strivită
din iarbă