Cresterea peste masura a luminii
Imi stricase echilibrul subtire
Dintre fericire
Si nefericire.

Asa a-nceput plutirea
Dupa nici o lege-a naturii,
Dupa nici un traseu
Ajunsesem la hotarul dintre mine si Dumnezeu.


M-ai strigat. Eram senin.
N-aveam ce-ti ascunde.
M-ai imbiat cu parfumuri domnesti
Si cu fructe rotunde.

Te priveam. Nu stiam daca minti.
Te-ai dezbracat.
Am inceput sa cant.
Carnea se desprindea de pe mine, arzand.

Apoi a fost o furtuna si o restriste.
Degetele mele sunau tandru facand
Tumbe
Peste pielea ta subtire ca un gand.

Te salvam cum puteam de singuratate,
Tinand ochiul carnii deschis.
Ma salvai
Cum puteai de abis.

Apoi, deasupra noastra, a zburat o pasare
Fara aripi, si o singura data
Si a cazut intre noi
Galbena si impuscata.