din cer coborî o navă cosmică
deasupra pădurii. pârli vreo câteva hectare,
căsuța pădurarului cu tot cu conținut,
veverițe și alte animale mici
trăitoare prin scorburi. ah, nava aceea!
ce dublă penetrare a stratului de ozon,
la fel cum cerneala penetrează atât creta
cât și pielea mâinii care-a introdus-o!
m-am uitat prin binoclul cu infraroșu la navă.
arăta exact ca un creion chimic
din care se revărsau în continuu omuleți verzi
ca niște pete încifrate pe sacii de iută.
câteva microfoane cu detectare inteligentă lansate în noapte
s-au întors fără rezultat. omuleții
vorbeau rusește.