Acoperă-mă, Doamnă, cu aripa,
ascunde-mă, mi-e frică, mi-e frig.
Du-mă spre nord, în țara cea albă
cu îngeri smeriți și timizi …

Azi-noapte, fantasmele erau lâncede și sărate.
Faust a trecut pe la mine, pe înserate
ieșit din mit, plictisit, ostenit …
Nu ne-am spus nimic. Orașul vuia depărtat.
Ceața și fumul în suflet ni s-au lăsat.

Strânge-mă tare la piept, sub aripă,
mi-e frică
de Frică.



(volumul “În acte, ești viu”-2001)