Vin rar
la poarta ta de suflet
cainii instrăinarii
parcă latră
tacerea noastră vinovată
in miez de lume
fără sens
si uite,
stele se apleacă
sa ne sărute intr-un vers...

Si iar e multă, multă lună
si iar nu suntem impreună
si iar e sete in fantană...