Trec nori, de șase ani, prin pâine,
cu maci sărați în cristalin
și-un înger mic, cu salt de câine
vine la șoapta: “Cătălin”

și-aruncă-n iarbă, din senin,
un bob de grâu roș-alb. Intâi ne
trece prin nori, lăsând în pâine
maci spânzurați de cristalin

de intră-n sânge-aprins, la cine
se-nvârte câmpul, ca un spin.
Pe unde-s văi de plângeri, mâine
va mai pleca, încă puțin,

cu tot cu nori, sărați, prin pâine…