poetul scria versuri minunate
seara își recita singur din ele pînă-l cuprindea somnul
a doua zi le citea și altora
(scaune, mici obiecte casnice, plante carnivore)
după modelul lui sorescu
pînă la adormirea lor

după un timp și-a spus că e cazul să le citească și prietenilor lui
vecinilor din cartier și angajaților primăriei
(impozite & taxe, urbanism și salubritate)
chiar dacă nu meritau pe deplin
chiar dacă ei n-ar fi înțeles pe deplin
i-a strîns pe toți în sala cinematografului părăsit
(n-ar fi venit nimeni dar i-a amăgit cu o mie de lei)
și le-a citit din poeziile lui pînă cînd au adormit cu toții

iată! asta înseamnă poezie profilactică
(și-a spus poetul în final, căscînd)
sunt un inventator al naibii de bun


***

în pumnii mei și-au făcut cuib o mie de vrăbii
cînd își fîlfîie aripile mă înalț și eu
de sus priveliștea e tare ciudată
totul e verde
și oamenii sunt verzi
probabil sunt pe planeta marte
și nu mi-am dat seama pînă acum
uite cîtă clorofilă se prăpădește
pentru niște bieți marțieni
umani

***

cînd a explodat farmacia dormeam
și n-am auzit aproape nimic
doar un susur de aripi grele de somn
se pare că zborul e un hobby universal
dimineața toți călcam pe cioburi și rețete medicale
pe care erau scrise versuri ciudate