Lătratul nopții se aude vag
Soarele coboară după sârma ghimpată
Ce-i drept aș vrea să merg acasă
Căci am obosit să stau
Pe înaltul tron al psihozelor

"O să plecăm și de-aici"
Mă mângâie îngerul, și țurțurii
Din barbă și din plete
Lovindu-se scot sunete gingașe
Ca de xilofon

Dar eu acum am obosit
Să port coroana cu granite negre
Să port haine din pene de corb
Și în inimă iubiri neîmplinite
Adolescenți visători

"O să plecăm și de-aici
Dar hai să recapitulăm:
La început a fost Cuvântul
Și Cuvântul era la Dumnezeu."