***
poezia mea nu e bună de nimic
viata mea nu e bună de nimic
zborul meu subpământean e neântrerupt
plânge copilul și viermii mă devorează
totul e strâmb și murdar
Dumnezeu îți pune vorbele în gură
psihologul ăsta nevăzut
te mângâie stângaci
și te încurajează strâmb

daca vrei cu adevărat
poți scrie despre tine până obosești
mizeria e permanentă
si terapia continuă

„eu te iubesc pe tine fă”
lumea e strigătul de durere al sufletului meu
mingea sare în lac
și copiii după ea
și plat și vesel și trist
banca se mișcă
îmi fuge de sub fund
îngerii mă ridică
să scot din apă copiii și mingea
și ce a mai rămas din viața mea.