Mi-am luat cuvintele și le-am transformat
în copaci cu ramuri uscate.

Mi-am luat suspinele și le-am transformat
în flori cu petale-ofilite.

Mi-am luat emoțiile și le-am transformat
în izvoare secate.

Mi-am luat visele și le-am transformat
în păsări fără aripi, fără glas,
pe care le-am pus pe crengile uscate.

....Iar după ce voi fi terminat toate acestea,
am încercat să-mi iau toate gândurile și să le transform
într-o unică piatră, uriașă și rece,
pe care s-o arunc în mijlocul grădinii mele mute....

Dar tot ce am reușit, a fost să le transform
într-o piatră emormă, dar fierbinte.
O piatră gigantică, singura care sfârâie în mijlocul grădinii
ca un ultim altar de aducere-aminte in mijlocul sufletului.