Am folosit ultima dinamită să-mi distrug turnul.
De acolo puteam vedea însă tramavaiele ce mă duceau la lucru.
Puteam crede că sunt mereu cu tine.
Cu atâtea dinamite mi-am luat singură vălul-valul
Ce l-am dus până la beție.
Unde am înțeles că nu sunt eu.
Seducătoare, snobită, subjugată
Dorită, demachiată, dezrobită.
O dinamită mi-a născut-o pe ea:
Luliki

Eu sunt ce a rămas:
Restul dorințelor neavute, neîmplinite, nedispărute
Luliki mă învață să exist în gri,
Mă învață să citesc negru
Și mă lasă să scriu .
Luliki mai crede că se joacă un tabu
Scoate secretul, îl dezleagă și-l spune.
O doare mereu jocul, dar îi place.
Si își citește fabule creole
Le rânjește, le hohotește
Și ultima dinamită
o spulberă puternic
Peste tramvaie și peste el