Un măscărici lipsit de singurătate
Șade p-un scaun ce are trei picioare,
Dar numai două-s drepte.
La dreapta sa stă mândră a lui memorie.
În stânga-i șade umbra.



La începutul zilei clovnul râde
Și drag ne este râsul unui clovn.
În spate umbra măscăriciului nu râde.


Lumina soarelui îmbracă această umbră
Îi dă suflare vie.
Suflare în iluzie?
O formă neagră ce șade-n trei picioare?
Din care numai două-s drepte.
Și tristă e memoria unui măscărici
Ce șade-n dreapta umbrei
O umbră ce nu a cunoscut trecut.