Cenușie, gri și sură -
O privire într-un bol de cristal
Acolo este răspunsul la întrebarea mea.

Știi, și totuși n-ai idee,
Nu știi despre cursul normal al vieții
Cum șerpuiește ca șarpele ce ține zilele
Între cei doi colți ai săi.

Întrebări îți pui în gând
Și crezi
Că le-ai rostit cu voce tare
Dar te înșeli.
Vocea s-a auzit doar într-un tunet.

E complexă lumea ta pierdută
ÃŽntr-un colÈ› al camerei
Unde păienjenii își țes vise
Și pînze ca să te atragă
Neștiutorul de tine
În timp ce îți pui întrebări
Despre cum se întoarce timpul în tine
Și te călăuzește pe sub tocul ușii.

E frig la tine - în colțul tău
Tremuri și plîngi și strigi
Și se scutură praful de pe acele pînze
Cenușii, gri și sure
Pînze prăfuite de timp și soare
Sărutate de păienjeni
Dar continui să îți cauți destinul
ÃŽn cotloane ascunse
În care bătăile inimii se sting.

Renunță la căutările tale și dă drumul
Cărămizii care te presează,
Și pe care o ții între degete crispate
Privește în bolul meu de cristal unde vei afla Răspunsurile tale
Așa cum și eu privesc în bol
Și văd
Firul de iarbă care ne desparte.