cămașa țesută
de păianjenii nopților albe
Luna îmi face cu ochiul întind umbrei
fără umbră drept armă sărutul

se zbat în mine gânduri infirme
coșmarul creionului rupt
deasupra gurii silabisite
cuvinte de dragoste

îți acopăr imaginea
cu pielea mea un perete
abrupt

universul întreg
se încovoaie sub praful stelar
al unui timp tras prin țigară

îmi beau cafeaua
cu noapte