Pușa avea pielea din plastic și ochii din carne
Pușa era vie dar părea evadată de prin vitrine.
Hainele ei croșetate se deșirau, pe la colțuri
gardurile o trăgeau de mânecă dezghiocând cuie.

Pușa trecea noaptea podul
dintr-un capăt în altul oprind mașini luxoase
și tocurile ei băteau îmbufnat toată noaptea
în porțile fiecărui rai disponibil cu un cer mai jos.
Pușa vorbea fluent trei sau patru limbi
și cânta la saxofon uneori toată ziua.

Am întâlnit-o prima dată în parc plimba un cățel
pe care îl lua în brațe când obosea
și desfăcându-i zgarda îl lăsa să-i alerge prin sânge.

Când Pușa era frumoasă toți eram
ochii ei străluceau fantomatic prin geamuri nebănuite
stingând țigara de talpa aceleiași cizme
pe care aprinsese înainte chibritul.

Pușa era orfelină și paltonașul ei roșu
îl moștenise de la ultima chiriașă din casa unde gătea
câteodată salată de fructe
părul ei cârlionțat era numai bun de reclamă
la Schwarzkopf, după aceea.

Odată Pușa a dispărut câteva luni bune
podul își pierduse balustrada din dreapta
și în fiecare cinema în care intram
rulau filme cu sinucigași pentru sala compusă
dintr-o sută de scaune zece perechi de ochi
sau chiar mai puține căci noi
nu rămâneam niciodată până la capăt.

Ultima dată am văzut-o în gară
avea pielea din plastic ochii din carne cățelul în rucsac
și copilul cu urme de kogeac pe buze pe gene pe vârful ghetei
ne-a arătat cu degețelul și mirat i-a zis
uite mamă ce părinți bătrâni au copiii aceia.

Atunci ne-a văzut ea pe noi prima dată
atunci am gravat un peron și-o plecare
adânc sub mănușă și am plâns-o pe mama
în văzul lumii.

Copilul trebuie că are acum vârsta noastră
mă-ntreb dacă podul acela mai este
mă-ntreb prin ce sânge mai umblă cățelul
și dacă ar face să-mi dau pielea pe plastic
o zi, pentru Pușa.


_________
Kukie³ka, ów prostytutka w Warszawa

___
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.