ea
este londoneza mea de apă
are pardesiul țuguiat la buze

bricheta ei ascunsă în deget
trezește țigara din somnul lung

parcă plouă de când m-am născut
sunt sigur că
în noaptea asta visele vor veni înot

în dormitorul nostru fereastra va da înăuntru
unde
lumânarea va pipăi galben
tavanul

numele ei va sta întins pe spătarul scaunului
al meu ghemotoc la glezna patului
vom avea o singură carapace de piele
sub bolta cearceafului

afară lumea va țintui cu umbrelele
cerul