Au murit toți copiii din acest oraș
respirația proportională a dorințelor doare
din ce în ce mai tare chemările se repetă
ba în viață, ba în moartea perfect egală
cu sentimentele pe care le purtam în jurul
copacilor ce ne călătoresc în fiecare clipă
ce se întinde peste tot ce poate fi mai frumos.

Au îmbătrânit toți copiii, pașii lor fac distanțe
mari între pământul uscat și pământul încins
după ninsoare.
Cu amândouă mâinile ne prindeam de lumină
de carnea permanentă a mișcării prin timp.
Noi încă existăm gata să fim și mai pătrunși
de frumusețea lumii acoperită de o durere
exactă .

Au murit toți copiii îmbătrânind lumea în
spațiul creat între toamnă și iarnă.