ce bizară e moartea

se furișează prin trandafiri
primăvara încolțește și-n jur îi cresc ghirlande
vara miroase-a grâu
și-ți cheamă leșul obosit să-și toarcă veșnicia

ce bizară e moartea

se-ntinde pe trepte
primăvara își deflorează singurătatea
sună iar apoi se-ascunde
și-ți cheamă privirea să-și toarcă nemurire

ce bizară e moartea

se-ascunde în visuri
de crăciun se îmbracă în alb și cântă
te lasă sub brad
și-ți cheamă sufletul să-și cunoască trecutul

ce bizară e moartea

când ești tânăr te-ncântă cu viața
ți se arată în spaimă și îți vorbește în versuri
te lasă să iubești și să crezi
și-ți cheamă sângele să-și cunoască aluatul

ce bizară e moartea
când mori