Hai să-ți scriu un poem serios
pentru că-ți iubesc
toate degetele de la picioare,
într-atât, că m-am obișnuit cu norul tău
mai înainte cum cerul.
Bucată cu bucată îți părăsesc buzele
și punctul meu de sprijin e tot mai fragil
și te prind și-ți dau drumul,
dansând rumba prin grădină,
dragostea noastră scutură chiciura.
Mai împart vin cu poeții,
mai găsesc de cuviință că pământul umbrit de tine
trebuie salutat la sărbători.
Și zorii pleoapelor tale vindecă
pianul parfumat, și pleci, și vii,
și pleci, și oricum ar suna
Mihai tot te iubește.