am o încredere ciudată în vitrine
ca-ntr-o lege nescrisă
nu tu dubii nu unghii nu orgolii
doar
pe marginea nepăsării un alint
împletit încă de la început de cuvinte banale
abandonate fără urmă ca pe-un jurnal
răscolit

așa că meriți fusta aia de păpușă
gri cașmir dantelă de catifea cu șuvița de satin
efect erotic reprimat
cadou la colț de întâmplare

ploaia poartă iarbă pustie și fum de țigare
învăluind tentația unor gesturi ca un abur
de parcă nu am ști cum
umblă în noi ora minunată
o panglică
ce ia ritualul zilnic din același sens
insinuări se leagă înfășurându-ne
fără grabă
în gânduri
cu o fundă mare la spate

se aude cum bate bate ceva cred că
îmi crește sufletul
între cașmir și satin
gol
respectând 8 porunci
cu mâinile legate