în fierul ei zăresc viteaza soartă
a celui care azi țărînă este.
E-un crunt război pe mare-a lui poveste.
în van, căci biruit a fost de moarte.

La fel de vană-i. El e-o-ntreagă lume:
alb și feroce, un norveg mînat
spre Englitera de-un destin ciudat
și glorios. E spada-i un renume.

Deși s-a stins al luptelor tumult,
atrocea mînă fierul l-a-ncleștat.
O umbră sunt în umbra de demult

din fața mea. Sunt doar o clipă, iar
cenușă este clipa, nu cleștar.
Trecutul singur e adevărat.


in romaneste de Andrei Ionescu