Ce rost are să te ridici
Dacă știi că îți vei petrece
Toată viața târându-te?
Am căzut o dată
Și m-am ridicat!
Se numește optimism!
Am căzut și a doua oară...
Și m-am ridicat!
O simpla coincidență...
Am căzut și a treia oară!
Exista speranța!
Am ridicat capul...
Am ridicat doar capul...
De data aceasta
Am fost prevăzător.
Și am căzut iar!
Deja sunt prea ciobit,
Sunt mult prea fisurat ca să mai risc...
Și mă întreb...
Ce rost are să te ridici
Daca știi că îți vei petrece
Toată viața târându-te?
Să risc totul?
Să pariez pe o ultimă încecare de a mă ridica?
De data asta nu aș mai putea să rezist...
M-aș sparge in bucăți...
Și totuși...
Decât ciobit mai bine deloc?
Sau mai bine ciobit decât deloc?
Are oare rost să te ridici?
Sau ar trebui să te obișnuiești cu pământul?