Arată-ți chipul...să văd ce-i drept că plângi,
Înger slab...cu aripi negre...frânte și fulgii arși...
Ce-ai căutat Tu-n Iadul meu?...să-l frângi?...
Să-l bântui tot?...să scapi de lacrimi tot si îngeri falși.

Nu plânge Tu...cu lacrimi sfinte...înger rătăcit...
Nu mă găsești...sunt rătăcit în Iadul ca și Tine,
M-am rătăcit lipsit de dragoste și îndrumare...obosit,
Speram că mă salvezi...de mă găseai pe mine...

Sunt multe lacrimile mele...am plâns să fac izvoare...
Cu suflet păcătos ...spre Cer am blestemat...
Să curg eu în pîraie...să n-am deloc picioare,
Să curg eu iar spre Tine...dar Iadul le-a secat.

Și sufar tot văzându-ți chipu-n orice drac,
Prefaci din înger,drac să mă gasești...
Degeaba lupt...ca Tine să prefac...
C-Ai renuntat la Rai...pe dracul să-l iubești...

Și plouă-n Iad cu stropi de foc și urlete din suflet,
Te-aud cum țipi...din aripi tot mai dai...
Nu pătimi...mă spulberi cu un plânget...
Ești demon tot...în suflet coarne n-Ai...

Nu simți că focul meu îți arde aripi...Sfinte!
Zadarnic plângi în lungul meu deșert...
Acum Esti drac din înger fără minte...
Dar nu Ești Tu prin lacrimi tot și sângele cel fiert.

Nu plânge Tu...că ard din piei uscate...
Să nu mă strigi pe numele spurcat,
Eu uit de vis...de rai...de tot ce-s colorate,
Am fost în Rai și-n Iad eu Te-am aflat...

Și frânge-L tata tu din Iadul meu...
Și să nu cauți Tu zadarnic Iad...
Că eu poftesc iubirea de ateu...
Dar nuștiu cum,tot prada Þie-Þi cad.

Și mă adormi să cad în visul meu...
Să văd din nou...ce-n suflet tot tânjesc...
Nu-i Rai...ori Iad...e-o lume de ateu...
Eu drac întors...pe Înger Îl iubesc...

Nu-s pomii verzi...iubirea toata cum e-n visul meu,
Și nu Esti Tu să simt cum plângi din Cerul blînd;
E iadul gol...prea-gol și ars de lungile dureri din greu,
Iubire n-am ...de dragoste-s flămând...