nu e acolo în coșciug sub voaluri
blânda mea maie cu obraji ca ceara
și cu priviri din care-a curs amara
lacrimă grea prelinsă din pocaluri
dar taie nu mă crede calcă seara
pe prapuri vechi desprinși de pe fundaluri
ca niște triste cenușii regaluri
în care-a plâns cu vaiet lung vioara
la parastas apar să-ngâne psalmul
vecinele rămase de pripas
fără aceea ce-adusese calmul
și dulcea îmbiere la taifas
un iz de fum a-mprăștiat napalmul
pe-o lumânare într-un putred ceas


16 septembrie 2006