Iubirea mea cu prea multe catarge,
Și vânt puțin câte puțin,
Val după val ce-n mine sparge,
Lanțul și țărmul ce mă țin.

Morar râșnind cu propria-i suflare,
Un pumn de grâu și-o raniță de dor,
Ciolan de drag fără culoare,
Muiat de gust într-un izvor.

Cocioabă pe deal spoită cu soare,
Dar de Sus cu miros de Prunc,
Blid de zeamă ce-n lingură doare,
În tine mă spulber, mă pierd, m-arunc.