sumbra cânda sta la pânda cârdu paserii ce trece
haide Domnu fă iar nodu de la gât spre gând mai rece
leagă numai ce te doare du te du în leșu mortu
ardumaș da cârdu linu pune-ți haide ultim cortu

nu-mi lua pasere din linu ceasului din secundar
umblă repede te roagă mă suspin în sărindar
leagă biciu strânge aer respirând în șapte roata
ardumaș da cârdu linu sapă șanț să curgă soarta

rupe iar bucăți din pânza celui ce tot se arată
fă cămeși spală pe cruce limpezind urma în roată
taie surd și suflecă lacrima din mânecă
ardumaș da cârdu linu sufletu împiedică

n-ar fi alb în rugăciune soarele e pus cu mâna
latră iar cânii rup lanțul scapără să spurce luna
numa tu femeie ducu să moșești în cântec cucu
ardumaș da cârdu linu scuturând inimii nucu


ți-aș veni iarna e grea a tot nins cămașa mea
fluieră vântul și scuipă foc de frig și cânepă
iese viermele la puț soarbe apă urlă moartea
ardumaș da cârdu linu lacrima din mânecă

troica vase de pământu a strigat în iesle gându