Mănânc semne de întrebare
și înjur bucătăreasa
care va arunca-n mine butelia
(cu tot cu aragaz și sală de mese)
crăpându-mi capul în obeliscuri.

Voi sfârși poate într-o groapă comunală
săpată prost de colegii mei de secol.

Propria-mi valoare se va târâ
ca un șarpe dubios
la poalele piedestalului
neridicat de nimeni
-asemeni cumva, turnului Babel.

Va rămâne craniul meu
(zâmbind incert)
cu care orice Hamlet nou-născut
își poate dezlega viața.