Mi-e foame și-mi vreau gândul.
Un gând târziu, de calcar.
Să-mi mângâie pământul
Putred și amar.

O piatră să-mi desprindă
Din zidul despărțirii
Și-n mine s-o aprindă
Spre arderea neștirii.

Moartea să mă hrănească
Din florile iubirii.
Iarba să mă strivească
Sub palma nemuririi.