În fiecare zi trebuie să citesc câteva pagini.
Am nevoie de acest exercițiu virtual ca să nu mă descompun,
ca să nu devin parte prea integrantă a acestei lumi materiale.
Mi-ar fi teamă să mă privesc doar ca pe o bucată de carne,
ce se mișcă în dependență cu mijloacele de transport, vreme și Ceilalți…
M-aș teme că aș deveni prea reală pentru mine și aș rămâne prizonieră
într-o lume care nu se schimbă.
Așadar, fiecare pagină de ficțiune mă redă unei alte ființe,
construite zilnic, cu fiecare rând citit, mă redă mie,
dar într-o formă nouă,
aparent ferită de rugina scârțâitoare a conștiinței,
care rămâne, în permanență,
singura legătură cu lumea din afară.