ÃŽn regatul lunii, ultimul refugiu
Intră rob în beznă; palid subterfugiu-
Să ascută cornul lui de vânătoare
Cu aripi de sure paseri cântătoare.

Pragul care-l trece,-i prag de ghilotină
Despărțită noaptea de o zi senină.
Rânduite-n ceruri, pe aceeași bârnă
Ca în abatoare, viețile atârnă.

L-au găsit hăitașii presimțirii sumbre:
Roată de lumină, torturează umbre.