Femeile care sunt socotite a fi convenabile pentru agricultură
sunt mereu în atenția bărbatului, vechiul blestem.
cu roadele care trebuie câștigate din greu, cu sudoarea frunții
în care își va mânca pâinea, până la întoarcerea în pământ...


ce le place bărbaților să li se facă de către aceste femei:
să fie atinși cu mâinile lor ezitante, cele cu care mereu promit
câte ceva, să fie atinși pe coasta aceea foarte importantă,
din care se fabrică istorii și lucruri speciale.
bărbaților le convine să li se atingă coasta
și apoi le place să le recreeze.


singura problemă este că, fiind recreate de atâția bărbați,
uneori mai refuză și, în consecință, nu mai sunt tot timpul
socotite a fi convenabile pentru agricultură.
eu cred că în curând, de atâta emancipare sexuală,
o să li se apropie fetelor vocația de pământ într-o așa măsură,
încât vor lăsa dâre pe toate drumurile devenirii lor,
întocmai ca melcii.


până mai ieri, eram zugrav de inimi de femei
și ziditor de vieți domnești.