Sunt clipe în care
Jumătate de suflet se dăruiește cumplit
De frumos
Unei „fie ce-o fi” întâmplări.
Cealaltă jumătate, cu pleoapele vinete
Depărtându-se încet
Până când,
În punctul din care apărea uneori Luna
Mai rămâne doar
Un semn de întrebare.