Clocotitor si rece,
ma scufund
in prea plinul pahar,
dar ma inec.

Gustul de viata
e sarat ca ploaia:
te ingroapa.
Imi spun,
Sarman gigant ,
parasit
in valtoarea nebuna
a Scyllei ,
nu valorezi nici scrum!

Nemarginita clipa
a renuntarii la foc,
e singura care te inalta!

Gardian al neputintei,
incoronat cu vorbe,
te stingi la poarta Raiului!