Ești otrăvit...
Tot ce atinge ea moare în ecourile singurătății
Ea îți redă sensul vieții și tot ea te aruncă în neant
Pentru ea e un joc de copil
Nimeni nu o poate străpunge
Nici chiar tu care crezi că ți s-a oferit întreagă.

O floare moartă îți amintește de trecut
Amintirea îți oprește simțurile
Dă timpul înapoi și te aruncă în ea,
Te năpădește
Ca o zână de basm cu frumusețea ei falsă
Din inexistența perfectului.
Ești otrăvit...