Au trecut ani
Drumul era plin de pietre
Și am evadat pe o cărare secretă.
Au trecut zile
Iar inima îmi oscila deformant
Solicitându-mi până la lacrimi
Izolația ochilor.
Normativele sugerau
Scoaterea în revizie.
Soarele îmi spunea să aștept:
Secundele ce au urmat au fost vitale.
Explozie de primăvară.
Au înflorit albăstrelele din suflet.
Au trecut secunde
Și vântul a adus ploaia
Și normativele cer scoaterea în reparație.
Trebuie evitată cu orice pret o avarie.
Nu apăsați butonul roșu, nu apăsați butonul roșu!
Manevra trebuie aprobată!
Tăcere.
Noaptea, neliniștea e într-un scurtcircuit mut.
Operatorul a executat manevra de urgență,
Deși normativele cer scoterea în revizie.
Și totuși, nu înteleg ceva,
Albăstrelele cu ce au greșit?
Ele vor doar o rază de soare,
Apoi sărutul umed al ploii
Și unduirile unui regim simetric, echilibrat.
Vor dragostea complexă și completă.
Dar parcă s-a uitat că albăstrelele sunt atât de fragile...
Parcă s-a uitat de esență...