merg pe stradă dând din cap
urmez exemplul porumbeilor

oamenii mă ignoră
captivi în universuri paralele, mai albastre, mai triste
cafeaua are alt gust pentru fiecare
totul ține de karmă sau de numărul pi
cubulețele de zahăr nu au fost inventate de filosofi
fiecare adaugă vid
lipsim din propria viață
gloanțele nasc pietre funerare
un orologiu adâncit în unghiurile istoriei
mă joc cu bucățelele de pâine
filosofia desconstrucției fără nicio legătură cu hamlet
capetele de mort nu mai sunt la modă
părul maschează prejudecățile salvând oglinda
geamurile nu se sparg decât în cazuri de urgență
fără abuzuri

asfaltul se termină
mi-e frică să merg mai departe
pământul vostru s-a aplatizat de mult

copiii se joacă nepăsători
viața este până la urmă
un simplu moft